Cum poate afecta mucegaiul pentru creșterea animalelor sănătatea animalelor și productivitatea fermei?

Gestionarea sănătății animale și a productivității agricole implică navigarea într-o gamă complexă de factori de mediu. Printre acestea, prezența ciupercilor și a structurilor lor reproductive, denumite în mod obișnuit mucegai, prezintă o provocare semnificativă și adesea subestimată în cadrul operațiunilor de creștere a animalelor. Termenul mucegai pentru creșterea animalelor cuprinde o mare varietate de specii de ciuperci care pot coloniza hrana, așternutul și structurile de locuit. Implicațiile prezenței sale se extind dincolo de simpla deteriorare, afectând direct bunăstarea animalelor, sănătatea și viabilitatea economică a unei întreprinderi agricole.

Proliferarea mucegai pentru creșterea animalelor nu este o întâmplare întâmplătoare, ci este facilitată de condițiile de mediu specifice care sunt adesea îndeplinite din neatenție în mediile agricole. Catalizatorii primari pentru creșterea mucegaiului sunt umiditatea, temperatura și materialul organic. Furajele depozitate, în special cerealele, silozurile și fânul, oferă un substrat ideal pentru colonizarea fungică dacă conținutul său de umiditate nu este controlat cu atenție. În mod similar, așternutul umed, în special în instalațiile pentru păsări de curte sau porcine, și condensul pe suprafețele interioare ale hambarelor slab ventilate creează microclimate perfecte pentru ca sporii să germineze și să prospere. Rolul ventilației nu poate fi exagerat; schimbul inadecvat de aer permite acumularea umidității, promovând direct creșterea fungilor și ducând la acumularea de amoniac dăunător și alte gaze, care stresează și mai mult sistemul respirator al animalelor.

Consecințele asupra sănătății animalelor expuse la mucegai pentru creșterea animalelor sunt profunde și pot fi clasificate în mai multe domenii cheie. Impactul cel mai direct vine din ingestia de furaje contaminate cu micotoxine, care sunt metaboliți secundari toxici produși de anumite mucegaiuri. Micotoxinele sunt stabile din punct de vedere chimic și adesea supraviețuiesc proceselor de măcinare a furajelor și de peletare, făcându-le o amenințare persistentă. Efectele micotoxicozei, otrăvirea cauzată de aceste substanțe, sunt cuprinzătoare și depind de tipul de toxină, de nivelul de expunere și de specia, vârsta și starea generală de sănătate a animalului. Semnele clinice frecvente includ reducerea consumului de hrană, vărsături, imunosupresie și afectarea organelor, în special la nivelul ficatului și rinichilor. În efectivul reproducător, repercusiunile pot fi deosebit de severe, manifestându-se ca insuficiențe de reproducere, inclusiv rate reduse de concepție, avorturi și nașterea de urmași slabi sau neviabili .

Dincolo de toxicitatea micotoxinelor ingerate, sănătatea respiratorie a animalelor este grav compromisă de inhalarea sporilor de mucegai. Animalele adăpostite în medii cu un număr mare de spori aerieni sunt supuse unui atac constant asupra căilor respiratorii. Acest lucru poate duce la reacții alergice cronice, inflamație și o prevalență ridicată a afecțiunilor, cum ar fi plămânul fermierului la bovine sau pneumonia fungică la animalele mai tinere. Această provocare respiratorie constantă deturnează energia și resursele metabolice de la creștere și producție , forțând sistemul imunitar al animalului să rămână într-o stare perpetuă activată. Rezultatul este nu numai boala evidentă, ci și reducerea performanței subclinice, în care animalele pot părea sănătoase, dar nu își ating potențialul de producție în ceea ce privește creșterea în greutate, producția de lapte sau producția de ouă.

Impactul economic al mucegai pentru creșterea animalelor are mai multe fațete, afectând atât costurile directe, cât și profitabilitatea pe termen lung. Cea mai evidentă pierdere este deteriorarea și condamnarea totală a furajelor, reprezentând o risipă financiară directă. Cu toate acestea, costurile mai insidioase sunt cele asociate cu scăderea performanței animalelor. Ratele reduse de creștere la animalele de finisare prelungesc timpul de lansare pe piață, crescând costurile generale pentru hrana și adăpostirea. În efectivele de lapte, o scădere a producției de lapte poate avea un efect imediat și semnificativ asupra veniturilor operaționale. Mai mult, costurile cresc din cauza intervențiilor veterinare crescute pentru tratarea micotoxicozei și a afecțiunilor respiratorii, nevoia de aditivi suplimentari pentru hrana pentru a lega toxinele sau pentru a susține sănătatea și, în cazuri severe, mortalitatea. Costul ascuns al eficienței reproductive afectate poate înăbuși progresul genetic și planurile de extindere a turmei, creând o scurgere financiară pe termen lung.

Având în vedere riscurile semnificative, managementul mucegai pentru creșterea animalelor trebuie să se axeze pe un program riguros de prevenire. Acest lucru este covârșitor mai eficient decât încercarea de a trata problemele după ce acestea au apărut. Strategiile de prevenire sunt integrate și trebuie aplicate în mod consecvent în toate aspectele operațiunii. Piatra de temelie a prevenirii este controlul umidității în fiecare etapă, de la recoltare până la hrănire . Acest lucru implică asigurarea recoltării culturilor la conținutul corect de umiditate, utilizarea tehnicilor adecvate pentru crearea silozului pentru a obține o fermentație optimă și excluderea oxigenului și depozitarea tuturor cerealelor și concentratelor în condiții care împiedică pătrunderea apei și condensul. Întreținerea structurală a unităților de depozitare și a clădirilor pentru animale este esențială pentru eliminarea scurgerilor.

Managementul mediului în adăposturile animalelor este la fel de critic. Sistemele moderne de ventilație nu sunt un lux, ci o necesitate pentru menținerea calității aerului și controlul nivelului de umiditate. Aceste sisteme trebuie să fie proiectate corespunzător, întreținute în mod regulat și ajustate în funcție de schimbările climatice sezoniere și densitatea animalelor. Curățarea regulată pentru a îndepărta hrana veche, umedă și așternutul murdar perturbă ciclul de viață al mucegaiului și reduce semnificativ încărcătura de spori din mediul animalului. O abordare cuprinzătoare a managementul furajelor implică inspecție și testare de rutină a furajelor depozitate. Inspecția vizuală pentru creșterea vizibilă a mucegaiului, încălzire sau mirosuri de mucegai poate oferi un avertisment inițial. Pentru o evaluare mai precisă, analiza de laborator poate detecta atât prezența unor micotoxine specifice, cât și încărcătura fungică globală.

Când se suspectează sau se identifică contaminarea, pot fi utilizate mai multe strategii de atenuare. Primul pas este îndepărtarea și aruncarea furajelor grav contaminate pentru a preveni accesul animalelor. Pentru loturile moderat afectate, diluarea cu furaj curat poate fi o opțiune, deși aceasta necesită un calcul atent pentru a se asigura că nivelurile de toxine sunt reduse sub pragurile de siguranță stabilite. Cea mai frecventă intervenție tehnologică este utilizarea lianți sau adsorbanți de micotoxine în furaj. Aceste substanțe, adăugate în timpul măcinarii, funcționează prin legarea de micotoxine specifice din tractul gastrointestinal al animalului, reducând absorbția acestora în sânge. Este important de menționat că aceste produse nu sunt antidoturi universale; eficacitatea lor variază foarte mult în funcție de structura chimică a toxinei și de proprietățile liantului. În plus, susținerea sănătății generale a animalului printr-o nutriție adecvată, inclusiv suplimente adecvate de vitamine și minerale, poate spori capacitatea sa naturală de detoxifiere și de a face față provocărilor generate de expunerea la micotoxine la nivel scăzut.

Următorul tabel prezintă micotoxinele comune, sursele lor primare și efectele majore asupra animalelor:

Privind în perspectivă, provocarea de mucegai pentru creșterea animalelor poate fi intensificată de schimbările de mediu mai ample. Fluctuațiile climatice, inclusiv perioadele de secetă și precipitații nesezoniere, pot crea condiții de stres în culturi care le fac mai susceptibile la infecții fungice înainte de recoltare. Această creștere potențială a prevalenței micotoxinelor în materiile prime necesită o vigilență și mai mare și poate conduce la adoptarea de noi tehnologii. Progresele în kiturile de testare rapidă la fața locului permit luarea mai rapidă a deciziilor cu privire la siguranța furajelor. Mai mult, cercetarea în dezvoltarea unor adsorbanți de micotoxine cu spectru mai larg și mai eficienți, precum și explorarea metodelor de degradare biologică folosind enzime sau tulpini microbiene specifice pentru a neutraliza toxinele, reprezintă viitorul strategiilor de atenuare.

În concluzie, prezența lui mucegai pentru creșterea animalelor este o amenințare omniprezentă și gravă care necesită un răspuns sistematic și informat. Nu este o problemă care poate fi abordată cu o singură soluție, ci necesită o strategie de management integrată care să cuprindă controlul mediului, depozitarea și manipularea diligentă a furajelor și monitorizarea continuă. Costurile economice și ale bunăstării animalelor ale neglijării sunt pur și simplu prea mari pentru a fi ignorate. Prin prioritizarea prevenirii prin controlul umidității, ventilație și igiena furajelor și prin utilizarea măsurilor strategice de atenuare atunci când este necesar, producătorii își pot proteja efectiv sănătatea animalelor, pot asigura productivitatea și sustenabilitatea financiară a operațiunilor lor împotriva acestui adversar invizibil..